Buckshot Roulette e un „push-your-luck” de buzunar care face dintr-o singură pușcă un joc de deducție, nerv și mici ticăloșii: tu și Dealerul vă treceți țeava din mână în mână, cu un șir de cartușe amestecate (unele oarbe, altele letale) și cu un set de obiecte care vă răstoarnă șansele exact cât să nu știți niciodată dacă următorul clic e aer sau sânge; farmecul stă în ♥♥♥ combină probabilitățile simple (știi câte cartușe „vii” și câte „moarte” mai sunt în tamburul improvizat) cu informația parțială (îți poți „spiona” uneori următorul cartuș) și cu unelte care schimbă ordinea sau efectul împușcăturii, o lupă ca să verifici un cartuș, cătușe ca să furi o tură, un ferăstrău care scurtează țeava pentru damage mai mare, adrenalină pentru dublu-tur, țigări/pastile ca să mai smulgi un punct de viață, telefoane și alte jucării care întorc un runde câștigată în „♥♥♥ naiba am scăpat de data asta”; între acte intri la „magazin” și cumperi dintr-un automat cu jetoane câștigate, iar progresia pe run e sprintenă: începe ca pariu cu monedă la noroc și se transformă într-un mini-roguelite cu management de risc unde te întrebi dacă tragi în tine (crezi că e blank, dar câștigi informație) sau în dealer (îi „iei” viața, dar dacă e blank ai irosit șansa); estetica e perfectă pentru ce face, CRT murdar, fum, sunete metalice grele, animații minimale care îți țin stomacul strâns, iar riturile scurte (un run bun durează doar câteva zeci de minute) îl fac genul de joc „încă unul și gata” care devine trei la rând fără să observi; punctele tari sunt claritatea mecanică și felul în care item-urile creează mici povești („i-am văzut cartușul, l-am încătușat, am scurtat țeava și am întors meciul”), iar slăbiciunea e aceeași care dă și dependența: dacă nu suporți ca norocul să aibă mereu un deget pe balanță, unele morți te vor frustra; verdict: un distilat de tensiune și șah psihologic la preț mic și cu rejucabilitate mare, care dovedește că, uneori, o singură pușcă și câteva trucuri de masă sunt suficiente ca să-ți țină inima la 120.

Buckshot Roulette e un „push-your-luck” de buzunar care face dintr-o singură pușcă un joc de deducție, nerv și mici ticăloșii: tu și Dealerul vă treceți țeava din mână în mână, cu un șir de cartușe amestecate (unele oarbe, altele letale) și cu un set de obiecte care vă răstoarnă șansele exact cât să nu știți niciodată dacă următorul clic e aer sau sânge; farmecul stă în cum combină probabilitățile simple (știi câte cartușe „vii” și câte „moarte” mai sunt în tamburul improvizat) cu informația parțială (îți poți „spiona” uneori următorul cartuș) și cu unelte care schimbă ordinea sau efectul împușcăturii, o lupă ca să verifici un cartuș, cătușe ca să furi o tură, un ferăstrău care scurtează țeava pentru damage mai mare, adrenalină pentru dublu-tur, țigări/pastile ca să mai smulgi un punct de viață, telefoane și alte jucării care întorc un runde câștigată în „cum naiba am scăpat de data asta”; între acte intri la „magazin” și cumperi dintr-un automat cu jetoane câștigate, iar progresia pe run e sprintenă: începe ca pariu cu monedă la noroc și se transformă într-un mini-roguelite cu management de risc unde te întrebi dacă tragi în tine (crezi că e blank, dar câștigi informație) sau în dealer (îi „iei” viața, dar dacă e blank ai irosit șansa); estetica e perfectă pentru ce face, CRT murdar, fum, sunete metalice grele, animații minimale care îți țin stomacul strâns, iar riturile scurte (un run bun durează doar câteva zeci de minute) îl fac genul de joc „încă unul și gata” care devine trei la rând fără să observi; punctele tari sunt claritatea mecanică și felul în care item-urile creează mici povești („i-am văzut cartușul, l-am încătușat, am scurtat țeava și am întors meciul”), iar slăbiciunea e aceeași care dă și dependența: dacă nu suporți ca norocul să aibă mereu un deget pe balanță, unele morți te vor frustra; verdict: un distilat de tensiune și șah psihologic la preț mic și cu rejucabilitate mare, care dovedește că, uneori, o singură pușcă și câteva trucuri de masă sunt suficiente ca să-ți țină inima la 120.