9-nine: Episode 2 duce seria exact unde trebuie: rămâne în Shiromitsukawa bântuită de „artefacte”, dar mută reflectorul pe Niimi Sora și strânge șurubul dintre romantic și thriller, cu un ritm mai curat decât în debut pentru că nu mai irosește timp pe reintroduceri; umorul frățesc și tachinările ei încălzesc scena, însă investigația intră repede în prim-plan, reconstituind evenimentele din primul episod și adăugând indicii care chiar contează, nu „umplutură”, ci piese necesare în puzzle. E o croială clară de volum unicentric: o singură eroină, câteva alegeri puține dar cu greutate, un final „de etapă” și un deznodământ superior dacă revii cu opțiunea-cheie inversată; avantajul e că traseul emoțional al lui Sora rămâne coerent, iar intriga nu pierde tensiune. Punctul forte e relația Kakeru–Sora: dialogul are mai multă mușcătură și vulnerabilitate, iar transformările Sorei au motivații lizibile (orgoliu, dorința de a fi luată în serios, frica de a pierde ceea ce abia a găsit), astfel încât momentele grele lovesc ♥♥♥ trebuie. Producția rămâne lucioasă: art clar, CG-uri bine temporizate pe bornele narative, muzică ce schimbă fără efort de la scenete comice la secvențe de tensiune, și voci care vând atât tandrețea, cât și panica. Ca „pachet VN”, funcțiile sunt prietenoase (auto, skip inteligent, backlog, galerie, marcaje văzut/nevăzut), timpii sunt rapizi, iar stabilitatea nu pune probleme pe hardware modest; durata e ceva mai mare decât în Episode 1 și suficient de plină cât să stea singură, dar formatul rămâne serial, nu intri pentru „final-final”, intri pentru pasul următor. Notă utilă: pe platformele principale există o ediție all-ages, iar conținutul adult e tratat separat; indiferent de versiunea aleasă, temele sensibile sunt abordate fără senzaționalism. Verdict: dacă ți-a plăcut premisa din primul episod, ăsta e „clicul” în care seria devine cu adevărat un mister supranatural funcțional, iar Sora primește o rută care își câștigă locul prin ritm, chimie și mize reale, un capitol mai sigur pe sine, care te lasă cu poftă de continuare fără să simți că ai citit doar un teaser.

9-nine: Episode 2 duce seria exact unde trebuie: rămâne în Shiromitsukawa bântuită de „artefacte”, dar mută reflectorul pe Niimi Sora și strânge șurubul dintre romantic și thriller, cu un ritm mai curat decât în debut pentru că nu mai irosește timp pe reintroduceri; umorul frățesc și tachinările ei încălzesc scena, însă investigația intră repede în prim-plan, reconstituind evenimentele din primul episod și adăugând indicii care chiar contează, nu „umplutură”, ci piese necesare în puzzle. E o croială clară de volum unicentric: o singură eroină, câteva alegeri puține dar cu greutate, un final „de etapă” și un deznodământ superior dacă revii cu opțiunea-cheie inversată; avantajul e că traseul emoțional al lui Sora rămâne coerent, iar intriga nu pierde tensiune. Punctul forte e relația Kakeru–Sora: dialogul are mai multă mușcătură și vulnerabilitate, iar transformările Sorei au motivații lizibile (orgoliu, dorința de a fi luată în serios, frica de a pierde ceea ce abia a găsit), astfel încât momentele grele lovesc cum trebuie. Producția rămâne lucioasă: art clar, CG-uri bine temporizate pe bornele narative, muzică ce schimbă fără efort de la scenete comice la secvențe de tensiune, și voci care vând atât tandrețea, cât și panica. Ca „pachet VN”, funcțiile sunt prietenoase (auto, skip inteligent, backlog, galerie, marcaje văzut/nevăzut), timpii sunt rapizi, iar stabilitatea nu pune probleme pe hardware modest; durata e ceva mai mare decât în Episode 1 și suficient de plină cât să stea singură, dar formatul rămâne serial, nu intri pentru „final-final”, intri pentru pasul următor. Notă utilă: pe platformele principale există o ediție all-ages, iar conținutul adult e tratat separat; indiferent de versiunea aleasă, temele sensibile sunt abordate fără senzaționalism. Verdict: dacă ți-a plăcut premisa din primul episod, ăsta e „clicul” în care seria devine cu adevărat un mister supranatural funcțional, iar Sora primește o rută care își câștigă locul prin ritm, chimie și mize reale, un capitol mai sigur pe sine, care te lasă cu poftă de continuare fără să simți că ai citit doar un teaser.