Psihoza este considerată de către majoritatea psihiatrilor un simptom al unei maladii mentale grave, dar nu este un diagnostic în sine. Deși nu este în mod exclusiv legată de o stare fiziologică sau psihologică, este în special asociată cu schizofrenia, tulburarea bipolară (maniaco-depresia) și cu depresia clinică gravă. Există de asemenea patologii fizice detectabile care pot induce o stare psihotică, incluzând leziuni cerebrale sau alte afecțiuni neurologice, intoxicații cu droguri și substanțe post-intoxicații (în special alcool, barbiturice și uneori benzodiazepine), lupus, afecțiuni electrolitice ♥♥♥ ar fi hipocalcemia, hipernatremia, hiponatremia, hipocalemia, hipomagnesemia, hipermagnesemia, hipercalcemia, și hipofosfatemia.

Termenul psihoză ar trebui diferențiat de conceptul de nebunie, termenul legal care denotă că o persoană nu ar trebui să fie responsabilă penal pentru faptele sale. De asemenea, ar trebui să fie diferențiat de psihopatie, o tulburare de personalitate adesea asociată cu violența, lipsa de empatie și comportament social manipulativ. În ciuda faptului că amândouă sunt abreviate în limbajul curent ca "psiho", psihoza seamănă destul de puțin cu caracteristicile centrale ale psihopatiei, în mod particular cu privire la violență, care se întâmplă destul de rar în psihoză, și percepție denaturată a realității, care se întâmplă destul de rar în psihopatie.

De asemenea, psihoza, ar trebui să fie distinsă de starea de delir, în care, un individ psihotic, ar putea fi în stare să execute anumite acțiuni care necesită un nivel ridicat intelectual, dacă ar avea conștiința clară. În ultimul rând, ar trebui să fie distinsă de boala mentală în general. Psihoza poate fi privită ca un simptom al altor tulburări mentale, dar, ca și concept descriptiv, nu este considerată ca o boală în întregul sens al cuvântului. De exemplu, persoane cu schizofrenie pot avea perioade lungi fără psihoze, și persoane cu tulburare bipolară și depresie pot avea simptome de stări fără psihoză. Dimpotrivă, psihoza poate avea loc la persoane fără boli mentale cronice, ca rezultat la o reacție adversă la droguri sau stres extrem.

Cauze
Psihoza poate fi o caracteristică a mai multor boli, adesea atunci când creierul sau sistemul nervos este afectat direct. Totuși, faptul că psihoza poate apărea ocazional în paralel cu niște maladii (incluzând boli ♥♥♥ ar fi gripa sau oreionul, de exemplu) sugerează că o varietate de factori de stres ai sistemului nervos pot duce la o reacție psihotică. Psihoza rezultată din condiții non-psihiatrice este uneori cunoscută drept „psihoză secundară”. Mecanismele prin care aceasta se întâmplă nu sunt încă clare, dar non-specificitatea psihozei i-a făcut pe Tsuang și pe colegii săi să argumenteze că „psihoza este 'febra' tulburării mentale — un indicator serios dar nonspecific.” Condițiile non-psihiatrice care sunt în mod special legate de psihoză includ tumoarea cerebrală, demența “Lewy bodies”, hipoglicemia, intoxicațiile, scleroza multiplă, Systemic Lupus Erythematosus, sarcoidoza, oreionul, SIDA, malaria și lepra.

Stresul psihologic este de asemenea cunoscut drept un declanșator al stărilor psihotice. Atât amintirea unor incidente traumatice experimentate pe toată durata vieții, cât și experiența recentă a unui eveniment stresant, pot contribui la dezvoltarea unei psihoze. Psihozele de scurtă durată declanșate de stres sunt cunoscute drept „psihoze reactive scurte”, așa că pacienții își pot reveni în mod spontan la funcționarea normală în mai puțin de două săptămâni. În unele cazuri rare, indivizii pot rămâne într-o stare avansată de psihoză pentru mai mulți ani, sau pot să aibă simptome psihotice atenuate (♥♥♥ ar fi halucinații de intensitate scăzută) prezente tot timpul.