Eram pe stradă, încercând să găsesc ceva de mâncare, când am dat peste un internet cafe. Într-o zi am intrat, mi-am adunat ceva monede și am plătit pentru o oră de internet. Așa am descoperit "Dark Souls II". Frate, jocul ăsta e ca viața mea, e greu, te lovește din toate părțile, dar dacă te ții tare, îți dă și satisfacții.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la "Dark Souls II" e lumea aia mare și complicată. E ca orașul, știi? Te pierzi, găsești locuri noi, și peste tot sunt pericole. Dar când descoperi ceva nou sau un drum secret, e ca și ♥♥♥ ai găsi un colț de stradă unde poți să te odihnești fără să te deranjeze nimeni. Fiecare colțișor din joc are povestea lui, la fel ca fiecare colț de stradă pe care îl știu eu.

Luptele sunt ca bătăliile pe care le duc zilnic. Trebuie să fii atent, să știi când să lovești și când să te retragi. Ai o grămadă de arme și stiluri de luptă, ca și ♥♥♥ ai avea o mulțime de trucuri și strategii pentru a supraviețui pe stradă. Îmi place să încerc diferite combinații, să văd ce merge cel mai bine, la fel ♥♥♥ încerc să găsesc cele mai bune locuri de adăpost sau cele mai bune locuri unde să cer ajutor.

Povestea din "Dark Souls II" e ca viața mea, nu e spusă pe față, trebuie să o descoperi tu singur. Fiecare detaliu, fiecare fragment de dialog sau descriere de obiect îți spune ceva despre lume, despre suferință și luptă. E ca și ♥♥♥ ai aduna bucăți dintr-un puzzle, la fel ♥♥♥ încerc să-mi adun amintirile și să le pun cap la cap.

Moartea în joc, frate, e dură, dar înveți să te ridici și să mergi mai departe. Pierzi ceva, dar nu renunți. E ca atunci când pierd ceva important pe stradă, dar nu pot să stau să mă plâng, trebuie să merg înainte. Și când reușesc să depășesc un obstacol greu, e un sentiment de triumf pe care nu-l pot descrie. Jocul îți dă asta de fiecare dată când reușești să învingi un inamic sau să treci de un nivel greu.

Și să nu uit de multiplayer. E ca atunci când mai găsesc pe cineva ca mine, care știe prin ce trec. Ne ajutăm unul pe altul, sau uneori ne mai și certăm, dar e parte din viață. Sistemul de covenant-uri din joc îmi amintește de grupurile de oameni de pe stradă care se adună împreună pentru a se proteja sau pentru a supraviețui mai ușor.

Așa că da, pentru mine, "Dark Souls II" e cel mai bun. E greu, e dur, dar dacă te ții tare și nu renunți, îți arată că poți să reușești. La fel ca viața pe stradă.