Cài đặt Steam
Đăng nhập
|
Ngôn ngữ
简体中文 (Hán giản thể)
繁體中文 (Hán phồn thể)
日本語 (Nhật)
한국어 (Hàn Quốc)
ไทย (Thái)
Български (Bungari)
Čeština (CH Séc)
Dansk (Đan Mạch)
Deutsch (Đức)
English (Anh)
Español - España (Tây Ban Nha - TBN)
Español - Latinoamérica (Tây Ban Nha cho Mỹ Latin)
Ελληνικά (Hy Lạp)
Français (Pháp)
Italiano (Ý)
Bahasa Indonesia (tiếng Indonesia)
Magyar (Hungary)
Nederlands (Hà Lan)
Norsk (Na Uy)
Polski (Ba Lan)
Português (Tiếng Bồ Đào Nha - BĐN)
Português - Brasil (Bồ Đào Nha - Brazil)
Română (Rumani)
Русский (Nga)
Suomi (Phần Lan)
Svenska (Thụy Điển)
Türkçe (Thổ Nhĩ Kỳ)
Українська (Ukraine)
Báo cáo lỗi dịch thuật
L-am invitat la mine acasă pentru o petrecere cs lan. A spus că va veni, așa că așteptam cu nerăbdare să-l întâlnesc în viața reală.
Când a venit la mine acasă, m-a împins de perete și a început să-mi muște urechea, i-am simțit cocoșul tare lovindu-se în picior. L-am lovit și apoi am bătut. Se pare că era gay. Nu te încrede în tipul ăsta !!!
Durant l'époque de Nara, au viiie siècle, les usagers des toilettes japonaises se munissent de chūgi (en), bâtons en bois de 20 à 25 cm de longueur servant à nettoyer le canal anal aussi bien interne qu'externe. À la même époque, les autres civilisations n'utilisent pas de papier toilette, le Japon et la Chine gardant le secret de fabrication de ce matériau. Le nettoyage de la région anale après la selle s'effectue, selon les pays, les climats et les coutumes, avec de l'eau (au moyen, par exemple, d'un bidet), des pierres, divers végétaux (feuilles, herbes, épis de maïs), des fourrures d'animaux, des bâtons, de la neige, des coquillages, des tissus à base de laine, de dentelle ou du chanvre, voire à l'aide de la main[3].