Instalează Steam
conectare
|
limbă
简体中文 (chineză simplificată)
繁體中文 (chineză tradițională)
日本語 (japoneză)
한국어 (coreeană)
ไทย (thailandeză)
български (bulgară)
Čeština (cehă)
Dansk (daneză)
Deutsch (germană)
English (engleză)
Español - España (spaniolă - Spania)
Español - Latinoamérica (spaniolă - America Latină)
Ελληνικά (greacă)
Français (franceză)
Italiano (italiană)
Bahasa Indonesia (indoneziană)
Magyar (maghiară)
Nederlands (neerlandeză)
Norsk (norvegiană)
Polski (poloneză)
Português (portugheză - Portugalia)
Português - Brasil (portugheză - Brazilia)
Русский (rusă)
Suomi (finlandeză)
Svenska (suedeză)
Türkçe (turcă)
Tiếng Việt (vietnameză)
Українська (ucraineană)
Raportează o problemă de traducere
░░█░░░░░░░░░░░░█
░█░░░░░░░░░░░░░░█
█▀▀██▐███▀▀██▐████
█░░█▌████░░█▌█████
█░░░▀▀▀▀░░░░▀▀▀▀░█
█░░░░█░░░░░░░░█░░█
█░░░░░█░░░░░░█░░░█
░█░░░░░▀▀▀▀▀▀░░░█
░░█░░░░░░░░░░░░█
░░░▀▀▄▄▄▄▄▄▄▄▀▀
It's COOL to be autistic
Eines Tages kam ich im Haus meiner Oma an einem umklappbaren Spiegel vorbei. Zum ersten mal konnte ich meinen eigenen Vokuhila inspizieren. Zu meiner Verblüffung stellte ich fest, dass mein eigener Vokuhila noch viel mächtiger wallte, als der meines großen Idols. Ohne es zu ahnen war ich eigentlich die ganze Zeit das Kind gewesen, welches auf dem Spielplatz den heftigsten Vokuhila pumpt. Das war eine der ersten großen Lektionen meines Lebens.